Minima moralia (Andrei Plesu)

Cine nu traieste cu sentimentul ca fiecare centimetru de experienta, chipul abia zarit al unui trecator, o fereastra care tocmai se inchide, o frantura de fraza auzita involuntar, ploaia de ieri, visul de asnoapte, un strigat, o mireasma sau un suras — sunt, toate, semne si apeluri ale destinului, acela va constata, intr-un tarziu, ca si-a pierdut chipul si ca sufletul sau s-a mutat de la sine, ratacind anodin intr-un univers indiferent. A avea constiinţa destinului e, dimpotriva, a simti ca totul te priveste. Nu ca esti centrul lumii, dar ca in tine — vorba lui Eminescu — „o lume isi face incercarea“.