Minunea n-a primit nici azi in zori,
Aripi de catifea inmugurind din umeri catre nori.
S-a straduit mai de cu seara atipind intr-un cocon
Si invocand pe zei sa iasa din flacon.
S-ar fi hranit cu rune-nscrise in safire,
In smaralde si rubine,
Iar daca ar fi evitat sa calce in ruine.
Pe pleoapa corzii de chitara nu
S-ar fi-nfasurat in usi batante,
Asistand la respiratii numarate de
Alt posesor.
Ele-ncalcite permanent pe un mosor.
Mai pe la asfintit sa-ncerce iar,
Cu ochii strans inchisi un joc de zar.
Sa nu mai cerceteze in obscure randuri,
Sa arda, sa se-ncreada-n absoluturi.
